415

Mourinho, sfârșitul unui mit?



Ceea ce părea inevitabil încă din luna august s-a produs ieri: Jose Mourinho a fost demis de la Manchester United, dupa cel mai prost start de sezon al clubului din ultimii 28 de ani. Dincolo de umilintele indurate de "diavolii rosii" in meciurile importante, cu Tottenham sau in derby-urile cu rivalii de la City si Liverpool, sau de faptul ca doar patru din ultimele cinci clasate in Premier League au incasat mai multe goluri decat United, ceea ce a condus la aceasta decizie este o criza de identitate profunda a clubului de pe Old Trafford. E drept, dupa retragerea lui Sir Alex Ferguson in 2013, Man. United nu s-a mai regasit si a navigat in ape foarte tulburi cu David Moyes si apoi cu Louis Van Gaal la timona.

Mourinho nu a avut o misiune usoara, dar el era vazut drept salvatorul, singurul om capabil sa redea echipei stralucirea de odinioara si sa o reaseze la locul sau printre granzii din Anglia si Europa. Numai ca sub comanda portughezului, situatia nu s-a redresat deloc, in ciuda celor doua trofee din primul an, Cupa Ligii si Europa League, si a calificarilor in primavara Champions League, performanta subliniata apasat de Mourinho in conferintele sale de presa. 

Nu este nici jumatatea sezonului si United este mai aproape de retrogradare decat de prima pozitie, fiind la 11 puncte de ultimul loc care duce in stagiunea viitoare a Ligii Campionilor si la 19 puncte de liderul Liverpool. Dar ceea ce doare cel mai mult este jocul fara orizont, meschin chiar, si atitudinea de echipa mica pe care o transmit "diavolii rosii" la aproape fiecare partida, indiferent de adversarul intalnit. Si asta, in conditiile in care s-au cheltuit aproape 400 de milioane de lire sterline pe transferuri in mandatul lui Mourinho, unele sume uriase fiind platite pentru aducerea unor jucatori care nu au confirmat nici pe jumatate suma investita, precum Victor Lindelof, Eric Bailly, Fred sau chiar Paul Pogba, care, pana in vara lui 2017, a fost cel mai scump fotbalist din istorie. 

Tensiunea mocnea de la inceputul sezonului, cand portughezul a intrat in conflict cu aproape toata lumea, adica vice-presedintele executiv Ed Woodward, jurnalisti si chiar propriii jucatori. Exista acest sentiment de deja-vu cu care Mourinho ne-a obisnuit la ultimele sale trei cluburi, Real Madrid, Chelsea si acum United, de care s-a despartit in scrasnet de dinti. La trei ani si o zi dupa ce ii fusese aratata usa pe Stamford Bridge, in urma a noua infrangeri suferite in 16 runde, Mourinho a fost dat afara si de Manchester United, in ciuda faptului ca procentajul sau de victorii in intregul mandat este foarte apropiat de cel al lui Sir Alex Ferguson. Scotianul a avut parte de multa rabdare din partea conducerii clubului pana cand sa o readuca pe United in zodia succesului, insa, acum, in mileniul vitezei, Mourinho stia ca doar rezultatele vor vorbi pentru el in contextul in care stilul echipei dezamagea, daca se poate vorbi de stil la ceva total dezagreabil. Practic, pe Old Trafford, el a probat mai bine ca nicaieri descrierea pe care i-a facut-o in urma cu cativa ani reputatul jurnalist englez Henry Winter, de la The Times: "Enemy of football".

Intreaga cariera a portughezului a functionat pe principiul Veni, Vidi, Vici. Venit, vazut, castigat. Si apoi, plecat. Un principiu care a mers foarte bine la Porto, pe care a condus-o spre castigarea Cupei UEFA si a Champions League din postura de outsider, apoi la Chelsea in primul mandat, in care a castigat categoric primele titluri in Premier League, dupa 50 de ani, si la Inter, alaturi de care a cucerit Cupa cu Urechi Mari, dupa 45 de ani de asteptare, realizand si tripla campionat-cupa-Champions League. Mourinho a fost vazut mereu drept solutia ideala de a produce socul care sa poarte un club spre gloria de odinioara. Astfel, el nu a ajuns niciodata la o echipa unde sa curga lapte si miere si pe care sa o preia in culmea succesului, asa cum s-a intamplat cu Guardiola la Bayern in 2013, dupa ce bavarezii castigasera titlul, Cupa Germaniei si Champions League cu Jupp Heynckes.

La Real Madrid, Mou a sosit in plina dominatie a Barcelonei, iar misiunea sa a fost sa aduca La Decima pe Bernabeu. Chiar daca nu si-a atins telul, el a reusit sa echilibreze raportul de forte in El Clasico, eliberandu-i pe "galactici" de complexul Barca, pe care il acuzau mai acut chiar decat in era Johan Cruyff. O Copa del Rey, un titlu in La Liga, o Supercupa a Spaniei si trei semifinale consecutive in Champions au fost bilantul portughezului la Madrid, netezindu-i cumva calea lui Carlo Ancelotti spre cucerirea Cupei cu Urechi Mari in anul imediat urmator plecarii lui. Despartirea nu a fost in cele mai bune conditii, ba chiar in conflict cu o parte a liderilor din vestiar, precum Iker Casillas, Sergio Ramos si chiar Cristiano Ronaldo.

Revenirea la Chelsea a adus titlul in al doilea sezon, mereu considerat cel mai bun la orice club pe unde a trecut portughezul, dar in stagiunea imediat urmatoare, relatia cu cei mai importanti jucatori s-a deteriorat atat de mult incat londonezii au pierdut, deliberat aproape, pe banda rulanta, iar despartirea a venit firesc in decembrie 2015. Cumva acel "Venit, vazut, castigat" s-a transformat in "Venit, certat, plecat". Mandatul de la United s-a mentinut, oarecum, in aceleasi coordonate cu mentiunea ca "diavolii rosii" nu au contat, sub comanda lui Mourinho, nicio clipa cu adevarat in lupta pentru un titlu a carui asteptare pare sa fie de minimum 15 ani, nu cinci, cum este in realitate.

"Succesul este un obicei, victoria este o cultura si, totodata, inseamna foarte multa pregatire mentala" a povestit portughezul intr-una dintre cartile sale biografice. Numai ca de vreo cativa ani incoace, Mou si-a cam pierdut acea aura de invingator care l-a facut un garant al succesului peste tot pe unde l-a purtat cariera. Astfel, intotdeauna Mourinho, un orator desavarsit si un stapan absolut al razboiului psihologic, isi gasea un alibi in orice pentru esecurile sale, disculpandu-se mereu si aruncand vina asupra celorlalti: presa, jucatori, conducatori, public, teren, aer ...

Cel care era cunoscut candva The Special One tinde sa devina curand The Grumpy One. Manchester United parea sa fie sansa lui de a reveni in prim-plan cu adevarat. A ratat-o. La 55 de ani, mai are suficient timp inainte pentru a demonstra ca ramane unul dintre antrenorii de top ai momentului, pentru ca, altfel, mereu a fost una dintre mintile stralucitoare ale fotbalului, insa un nou esec ar putea insemna sfarsitul mitului Jose Mourinho. Va mai aparea un asemenea tren in cariera lui? Cine va fi decis sa riste cu Mou? Pentru ca aducerea sa ca manager este ca o sabie cu doua taisuri sau un leac miraculos, dar cu efecte secundare, in care consecintele pe termen lung pot fi mult mai grave decat vindecarea pe moment.


Case de pariuri recomandate